Vladimir Catalin

Ma numesc Craciun Vladimir Catalin sunt născut in 09 Octombrie 1984 in Giurgiu sunt fost consumator de droguri. Foarte multe nu va pot povesti pentru ca nu-mi amintesc mare lucru din trecutul meu, stiu ca de mic am căutat sa fiu in mijlocul atentiei , de multe ori recurgând la acțiuni foarte deplasate pentru a cuceri „publicul”. Stiu ca eram un rebel , teribilist,ma consideram autodidact neacceptand sfaturile celor din jur indiferent de unde ar fi venit ele fie ca era familia, prietenii sau profesorii. Imi aduc aminte ca de multe ori nu m-a duceam la școala parudumi-se absurde toate lecțiile si zicând ca nu ma pot învață profesorii ceva nou ba chiar ca nu o sa-mi folosească invataturile lor. Imi aduc aminte ca in toate grupurile de prieteni am încercat sa am mereu ultimul cuvânt chiar dacă trebuia sa domin prin violenta sau prin acțiuni dea dreptul nebune. Așa am ajuns ca in viața mea sa conteze doar distracțiile nepunând valoare pe nimic altceva si cât era ziua de mare asteptam sa vina seara sa o pot lua de la început. Deja traiam intr-o poveste care trebuia alimentata mereu in care eram personajul principal si cu cât mai cunoscut eram cu atât mai important eram. Si pentru ca importanta mea sa crească am început cu alcoolul cu diferite furturi ( de multe ori nu furam de nevoie ci de plăcere) . In povestea mea eram regele (bineînțeles ca totul era o iluzie creată de mintea, chiar ma îndoiam de prezenta unei Divinitati). In jurul vârstei de 17-18 ani am avut primul contact cu drogurile mai exact marijuana care, chiar de prima data mi-a oferit senzatii nemaiantâlnite pana atunci ( eram Hygh si nu știam mare lucru de droguri si de repercusiunile acestora in timp). Cu mintea plină de „fumuri colorate” aveam tot ce-mi doream aparent, in realitate nu aveam nimic pe lângă faptul ca acum trebuia sa fac rost de mai mulți bani vedeam cum cei pe care ii consideram prieteni se departau si simțeam un gol imens in mine atunci când eram treaz. Deja nu mai luptam pentru faima mea ci acum încercam doar sa acopar golul si indiferent de câta lume era lângă mine m-a simțeam singur si indiferent de cât de mulți ma iubeau ma simțeam respins; doar când eram sub influența drogurilor eram ok si toate problemele dispareau (nu ma mai interesa nimic din jurul meu).

Așa ca am început sa consum cât mai mult si sa frecventez numai cercuri de consumatori (ii consideram ciudati pe cei ce nu consumau, chiar prosti ) unde am auzit si alte droguri si cum totul se rezuma la droguri ma trezeam dimineața gândindu-ma la ce o sa consum. Așa ca in timp de 8-9 ani am experimentat multe tipuri care nu au făcut altceva decât sa alimenteze o distrugere treptata si imi asigurau un viitor sigur, moartea. Realizam ca-mi făceam rau deja pierdusem mai multe locuri de munca , foarte multi bani , încrederea celorlalti, vandusem cam tot ce se putea vinde… Golul deja nu se mai ulmplea indiferent de cât ”băgam” si vedeam cum distrug totul in jurul meu fapt care ma împins la câteva tentative de suicid ( injectandu-mi mult peste dozele normale bă chiar topeam tot felul de medicamente si mi le injectam am încercat si cu aer) findca tot ce încercam sa renunț la ele si nu puteam . Atunci am înțeles ca Cineva acolo sus mă Iubește si ca El ma vrea viu si ca trebuie Sa-i cer iertare asta fiind ultima șansa care mi-o dădeam (hotarasem ca dacă nici Dumnezeu in care eu nu credeam nu ma ajuta ma arunc după o clădire). Așa ca am căzut in genunchi si plângând L-am rugat sa facă ceva cu viața mea. La scurt timp un „înger păzitor” îmi vorbește de un centru de reabilitare a consumatorilor de droguri care s-ar ocupa in mod direct de problema mea ba chiar multi au fost ajutati sa renunțe si sa înceapă o viața noua. Așa ca m-am internat pentru ultima data la dezintoxicare, in ideea de a merge după o săptămana in centru( circumstantele au fost sa nu ajung unde îmi propusesem , in alt centru cu aceleași principii dar trebuia sa merg in Elveția in Fundatia Remar). Si așa au decurs lucrurile ca si cum ar fi fost influențate, sa ajung la scurt timp in Elveția; aici erau mai multi cu aceeași problema si care imi vorbeau de un Dumnezeu viu care si-a jertfit Fiu,l ca oricine crede sa-i fie iertate păcatele si sa sine dreptul la viața veșnica (ceva de o comoara sus in cer). Atunci am înțeles ca tot ce trăisem pana atunci era o minciuna si toate principiile morale si valorile imi sunt eronate. Si cum vroiam minunata schimbare am zis ” dacă Tu chiar exiști Dă-mi un semn ceva” . La scurt timp a venit si prima „minune” la care iau parte intr-o predica care era in spaniola El I-mi vorbește : „Să nu fiți dintre cei care iubesc banii! Fiți mulțumiți cu ceea ce aveți, pentru că El a spus: „Nicidecum nu te voi părăsi, nici nu te voi uita!“ (‭Evrei‬ ‭13‬:‭5‬ Acest verset mult timp m-a urmărit ). Acum eram convins ca Lui ii pasa de mine si, ca si atunci când rătăceam (printre fanteziile mele ,toate răutățile si păcatele prin întunericul care este stăpânit de cel rău ), El era cu mine si golul care i-l simțeam era respingerea mea fata de Creator si ca in nebunia mea ajunsesem sa nu mai disting raul de bine si nici măcar atunci El nu ma părăsit !

Si atunci una din greutatile pe care le purtam a căzut atunci m-am simțit iubit pentru prima data si atunci m-am îndrăgostit pentru prima data . Si din dragoste am încercat sa aflu mai multe despre El cum este El Ce-i place Lui cum ar trebui eu sa fiu sa Nu-l dezamăgesc (vroiam sa fac voia Lui !) Dar mi-am dat seama ca sunt plin de lipsuri si nu merit dragostea lui dar vroiam sa ma schimb atunci El mi-a vorbit iar : „Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide! Căci oricine cere primește; cel ce caută găsește, iar celui ce bate i se va deschide.” (‭Matei‬ ‭7‬:‭7-8‬ ) Si am cerut am cerut sa ma ajute sa renunț la droguri…. Trecuse deja 5-6 luni nu consumasem nimic si nici nu vroiam . Am cerut sa ma ierte pentru Greșelile mele si sa-ierte păcatele ( realizam ca păcatele duc la moarte )…. Si atunci am înțeles ca La jertfit pe Unicul Lui fiu pentru noi ca oricine crede in jertfa Lui sa fie iertat si sa aibă parte de mântuire . Cum nu mai vroiam sa fiu ca înainte cum deja cunoscusem dragostea Domnului pentru mine I-am cerut sa-mi schimbe viața si sa-mi permită Să-l slujesc …. Nu după mult timp cei ce se ocupau cu reabilitarea mea mi-au zis ca nu ma mai pot ajuta ca am terminat programul si mi s-a oferit ajutor in găsirea unui serviciu in București …. Fără sa stau pe ganduri am ales sa ramân voluntar in cadrul Fundației Remar sa pot ajuta alte persoane cu probleme asemănătoare Acum au trecut aproape 2 ani de când ajut cum pot si de când dragostea Lui „trăiește” in mine si încerc sa iubesc la rândul meu si sa primesc cu dragoste persoanele cu care intru in contact(așa cum si El m-a iubit si m-a primit cu dragoste) … „Îi sunt recunoscător lui Isus Cristos, Domnul nostru, care m-a întărit, pentru că m-a considerat credincios și m-a pus în slujba Lui, măcar că înainte am fost un blasfemiator, un persecutor și un om violent.

Dar mi s-a arătat milă, întrucât lucram ca un neștiutor, în necredință. Și harul Domnului nostru a fost turnat din abundență peste mine, împreună cu credința și dragostea care sunt în Cristos Isus. (‭1 Timotei‬ ‭1‬:‭12-14‬ NTR) Dumnezeu sa va binecuvânteze!